În medicina populară românească se cosideră că apa poate “împrumuta” puterile binefăcătoare ale răsăritului de soare, ale lunii, ale plantelor, ale aurului sau ale cuvântului rostit sau scris.
Impregnarea apei cu puterea cuvântului rostit al faimoaselor descântece cel mai des utilizată la noi în ţară. Asta cu mult înainte ca doctorul Masaru Emoto să îşi înceapă cercetările celebre de acum în întreaga lume prin care apa ne-a fost relevată ca mediu informaţional.
Galerie cu imagini ale cristalelor: http://www.unitedearth.com.au/watercrystals.html
Celebrele Remedii Bach, cu un nume tot mai popular în Occident, nu sunt altceva decât apă de izvor, în care s-a scufundat vreme de câteva ore (nu prea multe) o cantitate mică de ierburi şi flori
Despre terapia cu flori: http://www.formula-as.ro/2008/817/terapii-alternative-58/sanatate-din-petale-de-flori-terapia-bach-9526
Agheasma sau apa sfinţită este elixirul magic cel mai larg folosit în toata lumea creştină şi se transformă într-o veritabilă apă vie pentru bolnavi, cât şi într-o veritabilă armă împotriva duhurilor de boală – pentru care devine o apă aducătoare de moarte. Folosirea agheasmei a fost adaptată de către românii creştinaţi, încă din cele mai vechi timpuri, la o mulţime de ritualuri precreştine - de la cele mai simple, la unele foarte complexe. În zona Neamţului, unde credinţa face parte poate mai mult ca în alte zone din viaţa oamenilor, agheasma este mai folosită decât tradiţionala aspirină sau decât orice alt leac. Puterea agheasmei depinde foarte mult de credinţa celui care o foloseşte, în mâinile celor cu o credinţă profundă, fie ei preoţi sau laici, ea transformându-se într-o “armă” redutabilă. În medicina tradiţională românească, agheasma este un remediu de prim ordin pentru alungarea duhurilor rele, de orice natură, de unde şi o listă, practic nesfârşită cu utilizările ei terapeutice. Cea mai preţuită agheasmă este cea facută în locurile în care slujesc preoţii cu har, mai ales la mânăstiri şi în sihăstrii. Puterea cea mai mare o are cea facută în două ocazii ale anului: de Boboteaza şi de Izvorul Tămăduirii (vineri, după Paşte). Agheasma cu putere mare se cunoaşte după faptul că nu îngheaţă, oricât ar fi de frig, şi dupa faptul că are o mireasmă foarte fină, pe care numai oamenii curaţi o percep. Dată fiind sfinţenia acestui remediu, lista sa de utilizări, mai mult sau mai puţin medicale, ar putea alcătui un mic tratat.
Surse:http://www.formula-as.ro/2001/453/forma-maxima-19/forma-maxima-2083
http://www.energobiologie.ro/index.php/Apa/Apa-in-traditia-romanilor-compilatie.html
Sursa imaginii: galeria personală.
